Acest document reflectă viziunile si perspectivele puternic sustinute ale unui grup divers de academicieni din domeniului sanitar, cercetători, furnizori si reprezentanti ai industriei din toată tara, care împărtăsesc o încredere în necesitatea reformei sistemului sanitar si în centralitatea telemedicinii – sau sistemului sanitar îmbunătățit prin intermediul tehnologiei informatice – în acea reformă.
Nevoia pentru reformă îsi are originile în problemele de lungă durată ale sistemului nostru sanitar, iar rolul central al telemedicinii derivă dintr-un ansamblu de cercetări si experiente în continuă expansiune care atestă meritul său în adresarea acestor probleme. În ciuda faptului că Statele Unite ale Americii investesc mai mult în sistemul sanitar decât orice alt stat, atât în cifre absolute cât si per capita, starea de sănătate a americanilor este la un nivel relativ scăzut în comparație cu cea a altor națiuni dezvoltate. Mai mult, discrepanța generală dintre cheltuieli și indicatorii stării de sănătate, în Statele Unite, maschează diferențieri semnificative între segmente de populație, bazate pe factori socio-economici, geografici, culturali, etnici și alții. Astfel, continuăm să suferim de inechități în accesul la sistemul sanitar, ineficiență în acordarea îngrijirilor, costuri în continuă creștere și prevalența stilurilor de viață adverse care exacerbează aceste probleme.
S-a acordat o mare atenție utilității registrelor de sănătate electronice (EHR) ca și căi de îmbunătățire a sistemului sanitar. Cu toate acestea, în ciuda potențialelor sale beneficii, EHR reprezintă numai o soluție parțială a problemelor cu care ne confruntăm. Un focus mai larg asupra telemedicinii (care mai este denumită adesea telesănătate sau e-sănătate) care incorporează EHR, este o abordare mai prudentă și mai eficientă. Credem că un interes exclusiv în dezvoltarea registrelor de sănătate electronice la nivel de sistem, deși este lăudabil și potențial valoros în privința îmbunătățirii unui sector al asigurării asistenței medicale, va crește în ultimă instanță costul îngrijirilor medicale, fără a contribui la schimbări necesare în restul sistemului.
Tehnologia telemedicinii incorporează achiziția electronică, procesarea, diseminarea, stocarea, recuperarea și schimbul de informație, în scopul promovării sănătății, prevenirii bolilor, tratării persoanelor bolnave, ținerii sub control a afecțiunilor cronice, reabilitării persoanelor cu dezabilități și protejării sănătății publice și siguranței. Sistemele telemedicinii consistă în rețele de sănătate, facilități și organizații de colaborare dedicate acestor obiective. De-a lungul ultimelor câteva decade, sistemele telemedicinii au demonstrat capacitatea de a realiza următoarele:
Îmbunătățirea accesului la toate nivelele (primar, secundar și terțiar) de asistență socială pentru o mare varietate de afecțiuni – incluzând, dar nelimitându-se la, afecțiuni ale inimii și cerebro-vasculare, tulburări endocrine precum diabetul, cancerul, tulburări psihiatrice și traume; de asemenea servicii precum radiologia, patologia și reabilitarea.
Promovarea îngrijirii centrate pe pacient la un cost scăzut și în medii locale care contribuie la rândul lor la stabilizarea sistemului sanitar local și a economiilor.
Creșterea eficienței în diagnosticarea pacienților, în elaborarea prescripțiilor medicale și consiliere.
Creșterea eficacității ținerii sub control a afecțiunilor cronice atât în instituții de asistență medicală îndelungată, cât și acasă.
Promovarea adoptării individuale a stilurilor de viață sănătoase și a auto-îngrijirii.
Telemedicina presupune atât costuri cât și beneficii. Totuși, beneficiile care revin furnizorilor, clienților și societății în ansamblul ei depășesc cu mult costurile. Aceste beneficii includ: punerea la dispoziție a terapeuților care acordă asistență medicală primară cu acces direct la colegi specialiști; extinderea sferei de influență a furnizorilor de specialiști la centre de îngrijire terțe; integrarea serviciilor medicale în multiple zone de livrare; evitarea deplasării inutile a pacienților la specialiști aflați la distanță; posibilitatea sortării raționale a pacienților; minimizarea duplicării testelor diagnostice și a serviciilor de diagnosticare; stabilizarea furnizorilor rurali și a economiilor locale; și îmbunătățirea accesului la îngrijiri medicale pentru populația instituționalizată odată cu reducerea costurilor și îmbunătățirea siguranței publice.
Sarcinile cu care se confruntă națiunea în procesul de îmbunătățire a stării de sănătate a americanilor printr-o reformare majoră a sistemului sanitar sunt formidabile. Această reformă trebuie să asigure un acces îmbunătățit la servicii sanitare de calitate odată cu ținerea sub control a costurilor. O componentă necesară a acestei reforme este prevederea acoperirii asigurărilor pentru persoane asigurate parțial sau neasigurate. Cu toate acestea, asigurarea de sănătate nu garantează acces de calitate la servicii de asistență medicală care nu sunt distribuite în mod echitabil. Astfel, recunoaștem că telemedicina nu reprezintă leacul universal pentru reforma din domeniul sanitar. Aceasta este, mai degrabă, o soluție eficace din punct de vedere clinic și al costurilor. O piatră de temelie în dezvoltarea telemedicinii o reprezintă cerința simultană de paritate în rambursare între telemedicină și asistența medicală clasică. Contextul curent pentru reformă prezintă o oportunitate ideală pentru integrarea cu drepturi depline a telemedicinii în sistemul sanitar, cu beneficii vaste pentru generațiile prezente și viitoare.
Semnatarii acestui document reprezintă un grup divers de academicieni ai sistemului sanitar, furnizori, cercetători și reprezentanți ai industriei din toată țara care împărtășesc o credință în urgenta nevoie de reformare a sistemului sanitar asociată cu vaste cunoștințe despre și un angajament în privința potențialului telemedicinii/telesănătății/e-sănătății (denumite în continuare telemedicină) ca și componentă necesară a acestei reforme. Înaintăm aceste afirmații crezând cu fermitate că provocările cu care se confruntă Statele Unite trebuie combătute în mod cuprinzător cu un scop comun, inventivitate și responsabilitate împărțită.
Necesitatea sistemului sanitar în promovarea sănătății și prevenirea bolilor, în tratarea bolnavilor și reabilitarea persoanelor cu dezabilități și în îndepărtarea durerii și suferinței este universal acceptată. Cu toate acestea, timp de câteva decenii au fost înregistrate ineficiențe și inegalități în accesul la servicii sanitare de calitate. Costurile serviciilor sanitare continuă să crească, acestea din urmă devenind intangibile pentru cetățeanul mediu care nu este asigurat de către un program privat sau public, iar numărul persoanelor neasigurate continuă să crească. Creșterea rapidă a costurilor s-a accentuat datorită crizei economice curente, datorită numărului crescând de persoane neangajate asociat cu pierderea asigurării de sănătate și, nu în ultimul rând, datorită provocărilor economice crescânde cu care se confruntă instituțiile din sistemul sanitar.
Recent, tehnologiile informatice, în mod special registrele de sănătate electronice (EHR), au primit o atenție crescândă ca și mijloace de îmbunătățire a performanței sistemului de sănătate, prin promisiunea lor de a reduce teste medicale redundante și inutile, de a reduce erorile medicale și de a îmbunătăți procesul de diagnosticare. Deși lăudabil și un element potențial valoros datorită contribuției lui la îmbunătățirea unui sector selectiv al furnizării de servicii medicale, focusul exclusiv asupra registrului de sănătate electronic ca și scop în sine, poate avea ca rezultat o creștere substanțială a costurilor serviciilor sanitare, fără a adresa schimbările structurale necesare pentru îmbunătățirea accesului la îngrijiri medicale, a calității și pentru ținerea sub control a costurilor.
Deși există variații de opinie cu privire la definiția telemedicinii, există un consens în privința perceperii acestui domeniu ca și sistem prin care se realizează livrarea serviciilor sanitare personale și nepersonale și educarea consumatorilor și furnizorilor, ca și mijloc de salvgardare a mediului biotic prin intermediul tehnologiei informației și comunicării (TIC).
În opinia noastră, sistemele inovative ale telemedicinii au demonstrat deja potențialul lor de a:
Redresa inegalitățile de acces la toate nivelele de resurse sanitare (primar, secundar și terțiar);
Îmbunătăți eficiența sistemului sanitar, a diagnosticării și elaborării prescripțiilor medicale;
Promova îngrijiri orientate către pacient, cu un cost mai scăzut și în medii locale;
Crește eficacitatea managementului bolilor cronice în instituții care oferă îngrijiri de lungă durată și în mod special în mediul de acasă;
Promova adoptarea individuală a stilurilor de viață sănătoase și a auto-îngrijirii.
Astfel, promisiunea considerabilă a telemedicinii de a adresa probleme de calitate, eficiență, cost și de acces la îngrijiri medicale ar trebui plasate în prim-planul efortului nostru național de reformare a sistemului sanitar.
Așteptările noastre în privința rolului pozitiv al telemedicinii în reformarea sistemului sanitar se bazează pe atributele sale unice și, mai clar, pe maniera în care adresează fiecare dintre următoarele probleme de livrare a serviciilor sanitare:
Inegalitățile dominante din sfera accesului la îngrijiri medicale care reflectă discrepanțe de ordin geografic, socioeconomic și cultural.
Ineficiența și coordonarea și integrarea limitată a sistemelor sanitare complexe.
Distribuirea inegală a calității îngrijirilor medicale, aderența neuniformă la medicina bazată pe probe, incidența crescută a erorilor medicale și larga adoptare a stilurilor de viață nesănătoase.
Tehnologia telemedicinii consistă în instrumente electronice pentru achiziția, procesarea, diseminarea, depozitarea, recuperarea și schimbul de informație cu scopul de a promova sănătatea și de a preveni boala, de a trata bolnavii și de a reabilita persoanele cu dezabilități, cu scopul alinării durerii și suferinței și protejării sănătății și securității publice. Limitele tradiționale dintre telemedicină, telesănătate și e-sănătate au devenit nedefinite, în parte ca și rezultat al unei tendințe generale de liberalizare în societatea modernă care debutează în mod normal cu nomenclatura, înainte de a se manifesta în practica propriu-zisă și în parte datorită funcțiilor întrepătrunse dintre medicină și sănătate publică și convergența lor în utilizarea aceleiași tehnologii în această privință.
De-a lungul ultimei decade, schimbările provocate de revoluția digitală au creat un val de noi tehnologii care pătrund acum atât în țările industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate. La rândul lor, aceste tehnologii au creat presiuni pentru schimbări în sistemul sanitar. Spre exemplu, Internetul a așternut o mulțime de informații legate de domeniul sanitar la degetele furnizorilor, consumatorilor, grupurilor de sprijin și diferitelor grupuri de interes . A deschis de asemenea oportunități vaste pentru un acces crescut la informație și surse de îngrijire care transcend barierele de timp și spațiu.
În ciuda imenselor lor promisiuni, difuzarea programelor care se bazează pe tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC) în domeniul furnizării serviciilor sanitare a fost selectivă și înceată. În timp ce mari centre medicale se bazează acum pe TIC în operațiuni de rutină, precum facturări, programări și comunicări, s-a înregistrat o reticență generală în privința dezvoltării aplicațiilor lor pentru a încorpora consultații la distanță cu colegii care se află în alte locații, monitorizarea în casă a pacienților care suferă de afecțiuni cronice, sortarea pacienților și coordonarea îngrijirii lor prin intermediul sistemului, monitorizarea de la distanță a colegilor care desfășoară proceduri chirurgicale complexe, fluidizarea procesului clinic de la stabilirea diagnosticului și serviciile clinice și integrarea sistemelor de livrare în mai multe locații. Toate acestea sunt funcții de bază ale telemedicinii.
Majoritatea centrelor medicale se confruntă în prezent cu o situație financiară periculoasă datorată veniturilor în scădere. Unii au considerat oportună reducerea investițiilor în TIC. Mai mult, perspectiva furnizării de servicii adiționale prin telemedicină nu este în sine atrăgătoare pentru acestea, datorită limitărilor și restricționărilor semnificative în privința rambursării acestor servicii. După cum s-a arătat în mod științific, o politică de rambursare corectă va egaliza serviciile livrate electronic cu cele livrate în persoană.
Pe parcursul ultimelor trei decade, guvernul federal și-a asumat rolul dual de a sprijini proiectele bazate pe telemedicină și de asemenea de a plasa obstacole în calea desfășurării sistematice a programelor durabile. Câteva agenții federale au furnizat granturi de finanțare substanțiale pentru demararea de proiecte și cercetări în acest domeniu. În același timp, câteva programe federale, precum Administrația Veteranilor, Departamentul Apărării și Biroul Penitenciarelor au adoptat utilizarea telemedicinii în operațiunile lor. Pe de altă parte, Centrele pentru Asigurări Medicale și Protecție Socială Sanitară (denumită în trecut Administrația de Finanțare a Sistemului Sanitar) au impus restricții semnificative asupra rambursării. Aceasta a împiedicat difuzarea telemedicinii la nivel de națiune, de vreme ce nici o practică medicală nu poate fi susținută fără un venit recurent sigur.
În mediul economic curent, ar fi inutil să propunem soluții în sistemul sanitar care doar adaugă cheltuieli, fără a avea o expectanță clară și explicită privind profiturile realizate în urma investițiilor. Într-adevăr, ar fi naiv să presupunem că o singură soluție, cum ar fi o infuzie masivă de fonduri pentru construirea infrastructurii IT a sistemului sanitar, ar avea ca rezultat un sistem de sănătate vast îmbunătățit, ieftin și accesibil.
Unul dintre atributele cheie ale sistemelor care au la bază telemedicina este conectivitatea electronică, care transcende barierele de timp și spațiu. Noi descoperiri în această tehnologie fac posibilă achiziția, transmiterea, procesarea, stocarea și recuperarea unor cantități vaste de informație, inclusiv date bio-metrice, fișe medicale, antecedente medicale, imagini, materiale educaționale și comunicare directă. Cu tehnologia telemedicinii pacienții au acces direct la o serie de furnizori disparați din punct de vedere geografic și funcțional, fără a fi nevoiți să călătorească către locuri îndepărtate și în momente care sunt convenabile atât pentru pacienți cât și pentru furnizori. În mod similar, furnizorii de servicii medicale au acces la colegi pentru consultare, sfaturi clinice și ghidare, indiferent de locul în care aceștia trăiesc sau își desfășoară activitatea. Majoritatea costurilor de oportunitate suportate în mod normal de pacienți și furnizori (cu transportul, salarii pierdute și programări neesențiale, spre exemplu) sunt diminuate substanțial, dacă nu eliminate.
Persoanele asigurate parțial sau cele neasigurate nu vor beneficia în mod direct de introducerea sistemelor telemedicinii, numai atunci când economiile de cost vor fi folosite pentru a sprijini schimbările structurale pentru rezolvarea acestor probleme. Economiile de cost se vor acumula în urma folosirii protocoalelor explicite pentru sortarea pacienților, direcționarea acestora către diferiți specialiști, tratament și tratamente sau vizite ulterioare; în urma creșterii eficienței in auto-managementul pacientului și în luarea de decizii informate; și în urma adoptării stilurilor de viață sănătoase.
Efectele potențiale ale telemedicinii asupra eficienței sistemelor de sănătate derivă în mare parte din asigurarea substitutelor eficace pentru locul acordării îngrijirii medicale, furnizor și cadrul de acordare. În plus, medicii clinici vor fi echipați cu sisteme de acordare a sprijinului în diagnosticare iar rețelele distribuite vor fi echipate cu unelte eficace pentru integrare.
Într-o situație ideală, pacienții vor putea să primească tipul și nivelul de grijă de care au nevoie, în proximitatea caselor lor, din partea furnizorului potrivit și intr-un cadru potrivit. Într-adevăr, un sistem sanitar optim și bine gestionat din punct de vedere managerial, nu ar trebui să urmărească doar reducerea serviciilor prin preț sau alte mecanisme de control. Ar trebui să urmărească încurajarea utilizării corecte a sistemului sanitar și descurajarea utilizării sale greșite. Astfel, deși există un consens larg în privința faptului că problemele medicale de rutină pot fi rezolvate eficace de personalul de asistență medicală sau de medicii primari, folosirea unui specialist în majoritatea acestor cazuri fiind nepotrivită, nu am dezvoltat încă protocoale explicite de sortare a pacienților către sursele sanitare potrivite de la bun început, și de coordonare a procesului de acordare a asistenței medicale după cum este indicat de către standardele profesionale și de nevoile pacientului. Telemedicina asigură cele mai eficace unelte disponibile pentru atingerea acestor scopuri.
De asemenea, tehnologia telemedicinii creează posibilitatea pentru centre medicale complexe care și desfășoară activitatea în mai multe locații să obțină o mai mare coordonare, coeziune și integrare, în timp ce asigură o mai mare continuitate de îngrijire pacienților lor și fluidizează operațiunile lor clinice și administrative. Reduce, de asemenea, dacă nu elimină, deplasarea specialiștilor în locații îndepărtate.
Integrarea telemedicinii cu EHR este esențială pentru realizarea beneficiilor medicale și economice depline ale celor două tehnologii. Pentru furnizorii de servicii medicale, accesul direct la simptoamele și acuzele prezentate de pacienți, la trecutul lor medical și la rezultatele din urma testelor diagnostice ar minimaliza erorile medicale, duplicarea și realizarea de teste și proceduri inutile. Mai mult, accesul direct al furnizorilor la o a doua opinie exprimată de un alt expert și la surse de informații autoritare relevante pentru afecțiunile aflate sub îngrijirea lor, i-ar ajuta să furnizeze servicii de îngrijire mai competente în cadrul comunității lor. Pentru pacienți, aceasta reprezintă o situație ideală în care aceștia beneficiază de cea mai competentă îngrijire din partea furnizorilor lor primari de îngrijiri medicale.
Pentru a rezuma, dovezile existente până în prezent sugerează că desfășurarea corectă a sistemelor telemedicinii peste tot în țară ar avea potențialul de a adresa probleme referitoare la acces, cost și calitate, în mod simultan. Totuși, succesul telemedicinii va depinde în ultimă instanță de abilitatea noastră de a construi și a sprijini rețele de telemedicină locale, regionale și naționale, de înlăturarea barierelor financiare și tehnice care stau în fața utilizării telemedicinii de către principalele instituții sanitare și de implementarea registrelor de sănătate electronice ca și parte componentă a acestor sisteme.
Sistemele de telemedicină nu sunt concepute și nici nu se vrea a substitui sistemul sanitar clasic. Dacă acestea sunt implementate în mod optim, instrumentele care stau la baza telemedicinii complementează sistemul curent, asigurând operarea sa mai eficientă, mai eficace, cu efecte mai extinse și cu o responsabilitate împărțită.
Persistența telemedicinii în diferite forme și reiterări de-a lungul unei perioade de câteva decade atestă îi utilitatea, versatilitatea și capacitatea de a se extinde continuu. Ansamblul de instrumente tehnologice pentru practicarea telemedicinii include capacități enorme începând cu realitatea virtuală, continuând cu roboți operați de la distanță și instrumente de feedback senzoriale, până la computere și legături de mare viteză.
Această tehnologie versatilă are atât beneficii cât și costuri, dar există un număr crescând de probe care demonstrează ca beneficiile depășesc cu mult costurile, iar aceste beneficii se creează în favoarea furnizorilor, clienților și societății. Spre exemplu, telemedicina permite furnizorilor de servicii medicale primari aflați la distanță să aibă acces direct la colegi experți de la centre medicale terțe. Furnizorii de servicii medicale de specialitate din centrele terțe pot servi mai eficace o populație dispersată din punct de vedere geografic. Pacienții pot primi o îngrijire corectă în apropierea casei lor. Societatea are de câștigat de pe urma luării unor decizii raționale comune din partea consumatorilor; substituiri eficace între locații de îngrijire medicală; direcționarea rațională a pacienților către surse sanitare potrivite; evitarea duplicării inutile și pierderii în serviciile de diagnosticare și procedurile clinice. Pacienții care prezintă o varietate de simptome și probleme pot fi orientați către furnizorul de servicii medicale potrivit, la momentul și la locul potrivit. Spitalele rurale pot fi stabilizate prin legăturile lor profesionale cu centre medicale, contribuind astfel la stabilitatea economică a comunităților rurale.
Terapeuții din diferite locații de practică medicală pot avea acces direct la instrumente eficiente de diagnosticare și la medicină bazată pe probe. Pacienții cu boli cronice pot fi monitorizați într-un ambient familiar și pot primi instrumentele necesare pentru îngrijire proprie și self-management. Cetățenii de rând pot primi acces la instrumente și resurse educaționale pentru adoptarea și menținerea stilurilor de viață sănătoase. De asemenea, mari centre medicale vor putea să integreze serviciile lor cu multiple locuri de distribuție și locații.
Limitările sistemelor neintegrate de îngrijire de urgență, sistemele instabile de asigurări și numărul crescând al populației suferind de boli cronice contribuie la această problemă. Conștientizarea acestor probleme impune găsirea soluțiilor pentru crearea unui sistem de îngrijiri medicale mai eficace. Programe guvernamentale majore în trecutul recent și îndepărtat s-au concentrat pe efortul de integrare și ținere sub control a costurilor, spre exemplu prin planificare sanitară și îngrijire medicală controlată, dar succesul lor a fost limitat. Alte inițiative au folosit stimulente financiare pentru a încuraja un proces decizional mai bun și eficiența, dar de asemenea cu rezultate dezarmante.
Subsemnata, Iuliana Lucreţia Roşian, traducător autorizat cu nr. 20516/2009 certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului în limba engleză, care a fost vizat de mine.
Data: 7 decembrie 2009
Traducător: Iuliana Lucreţia Roşian